13 definiții pentru orogenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OROGENIE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Ramură a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.

orogenie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr orogénie] (Rar) Parte a geologiei care studiază formarea munților.

OROGENIE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.

OROGENIE s. f. Parte a geologiei care studiază formarea munților.

OROGENIE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație].

OROGENIE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munților. (< fr. orogénie)

OROGENIE f. 1) rar v. OROGENEZĂ. 2) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formării munților. /<fr. orogénie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orogenie s. f., art. orogenia, g.-d. orogenii, art. orogeniei

orogenie s. f., art. orogenia, g.-d. orogenii, art. orogeniei

orogenie s. f., art. orogenia, g.-d. orogenii, art. orogeniei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.

Intrare: orogenie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orogenie
  • orogenia
plural
genitiv-dativ singular
  • orogenii
  • orogeniei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orogeniesubstantiv feminin

  • 1. Orogeneză. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: orogeneză
  • 2. rar Ramură a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.