OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÍE f. 1) rar v. OROGENEZĂ. 2) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formării munților. /<fr. orogénie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÍE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munților. (< fr. orogénie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÍE s. v. orogeneză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orogeníe s. f., art. orogenía, g.-d. orogeníi, art. orogeníei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink