13 definiții pentru orogenie
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OROGENIE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Ramură a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.
orogenie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr orogénie] (Rar) Parte a geologiei care studiază formarea munților.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGENIE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
OROGENIE s. f. Parte a geologiei care studiază formarea munților.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OROGENIE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGENIE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munților. (< fr. orogénie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OROGENIE f. 1) rar v. OROGENEZĂ. 2) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formării munților. /<fr. orogénie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orogenie s. f., art. orogenia, g.-d. orogenii, art. orogeniei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orogenie s. f., art. orogenia, g.-d. orogenii, art. orogeniei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orogenie s. f., art. orogenia, g.-d. orogenii, art. orogeniei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OROGENIE s. v. orogeneză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OROGENIE s. (GEOL.) orogeneză.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orogeniesubstantiv feminin
- 1. Orogeneză. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: orogeneză
- 2. Ramură a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- orogénie DEX '09 DEX '98 DN