12 definiții pentru orogeneză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OROGENEZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.

OROGENEZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.

orogene sf [At: ONCESCU, G. 33 / Pl: ~ze / E: fr orogénèse] Proces de cutare a scoarței terestre, având ca rezultat formarea lanțurilor muntoase.

OROGENEZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de fenomene geologice datorită cărora se formează relieful uscatului.

OROGENE s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naștere].

OROGENE s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse)

OROGENE f. Proces geologic de formare a munților. /<fr. orogénese

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orogene s. f., g.-d. art. orogenezei; pl. orogeneze

orogene s. f., g.-d. art. orogenezei; pl. orogeneze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.

Intrare: orogeneză
orogeneză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orogene
  • orogeneza
plural
  • orogeneze
  • orogenezele
genitiv-dativ singular
  • orogeneze
  • orogenezei
plural
  • orogeneze
  • orogenezelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orogene, orogenezesubstantiv feminin

  • 1. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: orogenie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.