12 definiții pentru orogeneză
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OROGENEZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.
OROGENEZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orogeneză sf [At: ONCESCU, G. 33 / Pl: ~ze / E: fr orogénèse] Proces de cutare a scoarței terestre, având ca rezultat formarea lanțurilor muntoase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGENEZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de fenomene geologice datorită cărora se formează relieful uscatului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OROGENEZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naștere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OROGENEZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OROGENEZĂ f. Proces geologic de formare a munților. /<fr. orogénese
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orogeneză s. f., g.-d. art. orogenezei; pl. orogeneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orogeneză s. f., g.-d. art. orogenezei; pl. orogeneze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orogeneză s. f. geneză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OROGENEZĂ s. (GEOL.) orogenie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OROGENEZĂ s. (GEOL.) orogenie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orogeneză, orogenezesubstantiv feminin
etimologie:
- orogénèse DEX '09 DEX '98 DN