OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÉZĂ f. Proces geologic de formare a munților. /<fr. orogénese
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÉZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naștere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OROGENÉZĂ s. (GEOL.) orogenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orogenéză s. f. geneză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink