verigel sm [At: BRANDZA, FL. 162 / V: ~ițel / Pl: ~ei / E: verigă + -el] 1 Plantă parazită, lipsită de clorofilă, cu tulpina cărnosă, acoperită de solzi sau peri, fără frunze, cu flori galbene-roșietice, care crește pe rădăcinile unor plante de câmp sau de pădure Si: (reg) bujor, untișor, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche caryophylacea). 2 Plantă care parazitează pe rădăcinile leguminoaselor Si: (reg) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche gracilis). 3 Plantă parazită cu flori de culoare galbenă, cafenie sau roșie-violetă (Orobanche lucorum). 4 Plantă care parazitează pe rădăcinile de trifoi (Orobanche minor). 5 Plantă care parazitează pe rădăcinile de lucernă Si: (pop) verigea (2) (Orobanche lutea). 6 (Îc) ~ul-găiei Plantă cu tulpina subțire, cu spic multiflor și cu flori de culoare cafeniu-violacee (Orobanche picridis).

LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Înv. și reg.) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, cu frunze mici ca niște solzi, dăunătoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun etc., din care își extrage hrana, provocând reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.

VERIGEL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el.^[1] modificată

LUPOAIE ~ f. Plantă erbacee parazită care crește pe rădăcinile de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun, dăunând acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

VERIGEL ~i m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunze în formă de solzi mici și cu flori galbene-roșietice, dispuse în ciorchini. /verigă + suf. ~el

lupoaie s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. lupoaie

verigel s. m., pl. verigei, art. verigeii

LUPOAIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

LUPOAIE s. v. lupoaică, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vântului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.

OROBANCHE L., OROBANCHE, fam. Orobanchaceae. Gen originar din Europa, cca 100 specii, parazite pe rădăcinile unor plante cu tulpinile îngroșate sub pămînt. Crește pe iederă, Fatsia, Pelargonium, cînepă, tutun, unele leguminoase etc. Flori (caliciul campanulat, 4-6-fidat sau cu 2 sepale, corolă bilabiată, labiul superior lat, erect, franjurat sau bilobat, cel inferior lat, erect, trilobat, stamine cu antere glabre) în raceme, la vîrful tulpinii, dispuse de jur împrejurul tulpinii. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

Orobanche caryophyllacea Smith. Specie care înflorește vara. Flori (corolă 2 bilabiată, labiul superior în formă de coif, cel interior trilobat, cu lobii ovați, caliciul cu 2 sepale, fidată, 4 stamine) mari, galbene cu reflexe roșii, în raceme terminale; au la bază o bractee scurtă. Frunze scvamoase.

Orobanche gracilis Smith. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (sepale multinerviate, bifide, corolă campanulată, la exterior galbenă, în interior roșie, 4 stamine dens-păroase) în raceme terminale. Tulpină (cca 55-65 cm înălțime) pubescent-glanduloasă, galben-roșiatică.

Orobanche hederae Duby. Specie care înflorește vara. Flori galbene-pal cu nervuri violete. Tulpină (cca 65 cm înălțime) pubescent-glanduloasă, galben-roșiatică, corola cu cilindrul îngust gîtuit la mijloc, labiuri dentate, cel superior franjurat cu lobii îndoiți spre exterior, lobul central al buzei inferioare mai lung.

Orobanche ramosa L. Specie care înflorește vara. Flori (corolă bilabiată, labiul inferior cu 3 lobi, cel superior emarginat, tubul aproape întreg, caliciul păros, cu laciniile ovat-triunghiulare aristate la vîrf) mici, albicioase sau albăstrui, în racem terminal, pe o tulpină înaltă de cca 25 cm; au la bază 2 bractee. Scvamele albăstrui sau gălbui. Plantă erbacee, anuală, parazită pe cînepă și tutun.