OROÁRE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OROÁRE oróri f. 1) Sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groază. 2) Faptă sau vorbă oribilă. 3) Situație oribilă. /<fr. horreur, lat. horror, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OROÁRE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OROÁRE s. f. 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< fr. horreur, lat. horror)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OROÁRE s. 1. v. dezgust. 2. v. groază. 3. v. grozăvie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Oroare ≠ deliciu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oroáre (oróri), s. f. – Groază. Fr. horreur sau it. orrore.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte) pl. oróri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink