3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ornate n. pl. veșminte scumpe ce îmbracă treptele ierarhice la serviciul divin.

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.

ORNAT1, (2) ornate, s. n. (Înv.) 1. Veșmânt de ceremonie. 2. (La pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ornat2, ~ă a [At: LAURIAN, M. IV, 37/6 / Pl: ~ați, ~e / E: orna] Decorat.

ornat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 77 / Pl: ~e / E: lat ornatus] (Înv) 1 Veșmânt de ceremonie. 2 (Mpl) Odăjdii.

ORNAT1 s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.

ORNAT, ornate, s. n. (Mai ales la pl.) Odăjdii. Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260.

ORNAT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

!ornat (înv.) s. n., (odăjdii) pl. ornate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORNATE s. pl. v. odăjdii, veșminte.

ornate s. pl. v. ODĂJDII. VEȘMINTE.

ORNAT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.

ORNAT adj. 1. decorat, gătit, împodobit, înfrumusețat, ornamentat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 2. garnisit, împodobit, ornamentat. (Rochie ~.)

Intrare: ornate
substantiv neutru (N90)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
plural
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ornat (adj.)
ornat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
  • orna
  • ornata
plural
  • ornați
  • ornații
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
  • ornate
  • ornatei
plural
  • ornați
  • ornaților
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ornat (s.n.)
ornat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornat
  • ornatul
  • ornatu‑
plural
  • ornate
  • ornatele
genitiv-dativ singular
  • ornat
  • ornatului
plural
  • ornate
  • ornatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ornat, ornaadjectiv

etimologie:
  • vezi orna DEX '98 DEX '09

ornat, ornatesubstantiv neutru

  • 1. învechit Veșmânt de ceremonie. DEX '09 NODEX
  • 2. învechit (la) plural Odăjdii; veșminte. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Preotul... se și îmbracă în ornate. MARIAN, Î. 260. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.