2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
orjoveni1 [At: IOVESCU, N. 92 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1 vr A se reface după o boală Si: a se întrema, a se înzdrăveni. 2 vt (Fig) A face un lucru de mântuială. 3 vr A se buhăi.
orjoveni2 vr [At: CV 1951, nr. 11, 37 / Pzi: ~nesc / E: orj1] (Reg) A se scărpina.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORJOVENI (-enesc) vb. refl. A se înzdrăveni, a se întrema după boală: s’a dus la un doctor de s’a căutat și într’o lună s’a mai orjovenit parcă (R.-COD.); de-abia se mai orjovenise o leacă și numai iaca, altă boală-l culcă la pat (PAMF.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Sinonime
ORJOVENI vb. v. scărpina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orjoveni vb. v. SCĂRPINA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
orjoveni, orjovenesc, vb. IV (reg.) 1. a se întrema, a se reface. 2. a lucra de mântuială. 3. a se buhăi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: orjovenire
orjovenire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: orjoveni
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)