opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

ORIPILA, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.

ORIPILA, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.

horipila v vz oripila

oripila vt [At: CARAGIALE, O. VII, 88 / Pzi: ~lez / E: horripiler] (Liv) 1 A îngrozi. 2 (Fig) A enerva foarte tare pe cineva. 3 (Fig) A supăra.

HORIPILA vb. I. v. oripila.

ORIPILA vb. I. tr. (Franțuzism) A înfiora, a îngrozi, a teroriza. [Var. horipila vb. I. / < fr. horripiler, cf. lat. horripilari – a avea părul ridicat].

ORIPILA vb. tr. a înfiora, a îngrozi. ◊ (fig.) a exaspera. (< fr. horripiler, lat. horripilari)

Ortografice DOOM

oripila (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. oripilez, 3 oripilează; conj. prez. 1 sg. să oripilez, 3 să oripileze

oripila (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 oripilează

oripila vb., ind. prez. 1 sg. oripilez, 3 sg. și pl. oripilează

Intrare: oripilat
oripilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oripilat
  • oripilatul
  • oripilatu‑
  • oripilată
  • oripilata
plural
  • oripilați
  • oripilații
  • oripilate
  • oripilatele
genitiv-dativ singular
  • oripilat
  • oripilatului
  • oripilate
  • oripilatei
plural
  • oripilați
  • oripilaților
  • oripilate
  • oripilatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: oripila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oripila
  • oripilare
  • oripilat
  • oripilatu‑
  • oripilând
  • oripilându‑
 singular plural
  • oripilează
  • oripilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oripilez
 (să)
  • oripilez
  • oripilam
  • oripilai
  • oripilasem
a II-a (tu)
  • oripilezi
 (să)
  • oripilezi
  • oripilai
  • oripilași
  • oripilaseși
a III-a (el, ea)
  • oripilează
 (să)
  • oripileze
  • oripila
  • oripilă
  • oripilase
plural I (noi)
  • oripilăm
 (să)
  • oripilăm
  • oripilam
  • oripilarăm
  • oripilaserăm
  • oripilasem
a II-a (voi)
  • oripilați
 (să)
  • oripilați
  • oripilați
  • oripilarăți
  • oripilaserăți
  • oripilaseți
a III-a (ei, ele)
  • oripilează
 (să)
  • oripileze
  • oripilau
  • oripilară
  • oripilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • horipila
  • horipilare
  • horipilat
  • horipilatu‑
  • horipilând
  • horipilându‑
 singular plural
  • horipilează
  • horipilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horipilez
 (să)
  • horipilez
  • horipilam
  • horipilai
  • horipilasem
a II-a (tu)
  • horipilezi
 (să)
  • horipilezi
  • horipilai
  • horipilași
  • horipilaseși
a III-a (el, ea)
  • horipilează
 (să)
  • horipileze
  • horipila
  • horipilă
  • horipilase
plural I (noi)
  • horipilăm
 (să)
  • horipilăm
  • horipilam
  • horipilarăm
  • horipilaserăm
  • horipilasem
a II-a (voi)
  • horipilați
 (să)
  • horipilați
  • horipilați
  • horipilarăți
  • horipilaserăți
  • horipilaseți
a III-a (ei, ele)
  • horipilează
 (să)
  • horipileze
  • horipilau
  • horipilară
  • horipilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oripila, oripilezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „oripilat” (10 clipuri)