10 definiții pentru oripilant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORIPILANT, -Ă, oripilanți, -te, adj. (Livr.) Înfiorător, îngrozitor. – Din fr. horripilant.
ORIPILANT, -Ă, oripilanți, -te, adj. (Livr.) Înfiorător, îngrozitor. – Din fr. horripilant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
oripilant, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr horripilat] (Frr) Înfiorător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORIPILANT, -Ă adj. (Franțuzism) Înfiorător, îngrozitor. [Var. horipilant, -ă adj. / < fr. horripilant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORIPILANT, -Ă adj. înfiorător, îngrozitor. (< fr. horripilant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*oripilánt, -ă adj. (fr. horripilant, d. horripiler, a face pe cineva să i se zbîrlească păru de groază, d. lat. horripilo, -áre, a ți se zbîrli păru de groază, d. horréscere, a se înfiora, și pilus, păr. V. oribil și păr 1). Fam. Care-țĭ zbîrlește păru de groază: manualele didactice ale unor „pedagogĭ” îs în adevăr oripilante. Adv. În mod oripilant: a scrie oripilant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
horipilant, ~ă a vz oripilant
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HORIPILANT, -Ă adj. v. oripilant.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oripilant (livr.) adj. m., pl. oripilanți; f. oripilantă, pl. oripilante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oripilant (livr.) adj. m., pl. oripilanți; f. oripilantă, pl. oripilante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oripilant adj. m., pl. oripilanți; f. sg. oripilantă, pl. oripilante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
oripilant, oripilantăadjectiv
- 1. Înfiorător, îngrozitor. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: înfiorător îngrozitor
etimologie:
- horripilant DEX '09 DEX '98 DN