ORIÓN s.n. (Astr.) Constelație între emisfera boreală și cea australă, situată deasupra ecuatorului. [Pron. -ri-on. / < lat. Orion – vestit vânător omorât de Diana și așezat apoi pe cer ca constelație].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Orión s. pr. n. (sil. -ri-on)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Orion, gigant care se îndeletnicea cu vînătoarea. Chemat de Oenopion, tatăl Meropei, să stîrpească fiarele care-i bîntuiau țara, Orion s-a îndrăgostit de fiica acestuia, pe care a încercat s-o necinstească. Drept pedeapsă Oenopion l-a lipsit de vedere. Atunci Orion s-a dus în insula Lemnos, la fierăria lui Hephaestus. Acesta i-a dat un copil ca să-l călăuzească spre soare-răsare: așa arătase oracolul că trebuie să facă pentru ca să se vindece. Orion a făcut întocmai și și-a recăpătat vederea. El s-a îndrăgostit însă din nou, de data aceasta de însăși zeița Artemis, și dragostea aceasta i-a atras moartea. După o versiune a fost ucis de Apollo, fratele zeiței, pentru cutezanța lui, după o alta de însăși cruda fecioară. După moarte, Orion a fost transformat într-o constelație.
Sursa: Mitologic (1969) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink