ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care își trage originea; de origine. 2) Care este în forma de la început; aflat în prima formă. /<fr. originaire, lat. originarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINÁR, -Ă adj. 1. Care își are obârșia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. [Cf. fr. originaire, lat. originarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINÁR, - adj. 1. care își are obârșia în... 2. în forma de la început, de origine; inițial. (< fr. originaire, lat. originarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIGINÁR adj. 1. inițial, primitiv, primordial. (Patria ~ a albanezilor.) 2. inițial, prim, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

originár (de loc din ...) adj. m., pl. originári; f. sg. origináră, pl. origináre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink