sovârf sm [At: ANON. CAR. / V: ~rv, (îrg) solovârc, solov~, solovârv, (înv) sovabârv, sovavaerv, sovurc, solovaerv, solover, solovero, soloverv, solovor, (reg) sovâr, sovârc, sovav~, sovov~, sovovârv, solovârc, solovâr, slotovâr, sufulf, sufulg, sufulv, suveivârv, suvalf, șolov~, șo~, șovârv, șovov~, țo~ / Pl: ~i / E: scr suhoverh] (Bot) 1 (Șîc ~roșu) Plantă erbacee aromatică, meliferă din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă și păroasă, cu frunze ovale, cu flori mirositoare roșii-purpurii folosită drept colorant în industria casnică țărănească sau în medicina populară, datorită proprietăților ei diuretice și sudorifice Si: (reg) broască, budeană, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, dost, forostău, maghiran, milot, rigan, stropan, trifoiște, vârf (Origanum vulgare). 2 (Trs; Buc) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 3 (Reg) Pliscul-cocoșului (Geranium lucidum). 4 (Reg) Năprasnică (Geranium robertianum). 5 (Reg) Priboi¹ (Geranium rotundifolium). 6 (Reg) Fratele-priboiului (Geranium silvaticum). 7 (Reg; îf solovârv) Drobușor (Isatis tinctoria). 8 (Trs; îf sovavârf) Gălbenele (Lysimachia punctata). 9 (Reg; îf solovâr) Izmă-creață (Mentha verticillata). 10 (Reg; îf șovârf) Rogoz (Carex). 11 (Reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 12 (Reg) Sulfină-albă (Melilotus albus). 12 (Înv; îf solover, soloverv) Roibă¹ (Rubia tinctorum). 13 (Trs; îf șovovârf) Volovatic (Swertia perennis). 14 (Reg; îf țovârf) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 15 (Reg; îc) Sufulf- (sau suvulv-, suvulf-) vânăt Sulcină-albastră (Trigonella caerulea). 16 (Reg; îc) ~-galben Pojarniță (Hypericum perforatum).

SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din scr. suhovrh.

SOVÂRF ~i m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, cu frunze opuse și cu flori roz (uneori albe), folosită în scopuri medicinale și în industria casnică (la vopsit). /<sb. suhovrh

sovârf s. m., pl. sovârfi

SOVÂRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării.

SOVÂRF s. v. pălăria-cucului.

ORIGANUM L., ORIGANUM, fam. Labiatae. Gen originar din Europa și Asia, pînă la 8 specii, erbacee, perene, plăcut mirositoare sau subarbust, cultivate la noi ca anuale. Flori (corolă bilabiată, labiul superior emarginat, caliciul cu 5 dinți, 4 stamine) cîte 2, rar 6-10, verticilate, reunite în capitule, roșii-purpurii, rar albe. Bractee verzi sau colorate. Frunze pețiolate, ovate, lipsite de stipele. Plantă meliferă.

Origanum amanum L. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori roz-închis-liliachii cu tul îngust și lobii corolei mult întinși. Frunze mari, cordate, păroase la margini. Perenă de rocărie, formează mici covoare. Nu rezistă în zone cu climat mai rece.

Origanum majorana L. Specie care înflorește vara. Flori (corolă cu labiul superior bifid, cel inferior mai lung, trifid, caliciul ovat, campanulat, cu 5 dinți, 4 stamine divergente) albe sau roșii, în verticile reunite în spice terminale. Frunze opuse, aproape rotunde sau ovate, pețiolate. Tulpină înaltă de cca 45-55 cm.

Origanum vulgare L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul campanulat, galben, cu 3 dinți) roșii-carmin. Bractee roșii-lila sau brunii. Frunze mici, pețiolate, verzi-închis, pubescente, ovate sau cordiforme, pubescente. Erbacee, 35-45 cm înălțime, aromată, cu tulpini deseori cu reflexe purpur-violete sau roșii-maronii.