orientalism sns [At: ȘĂINEANU / P: ~ri-en~ / Pl: ~e / E: fr orientalisme] 1-2 Trăsături care îi caracterizează pe orientali (1-2). 3-6 (Nob) Ceea ce se referă (la orient (2, 5) și) la orientali (1-2). 7 (Rar) Orientalistică.

ORIENTALISM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali; moravurile, felul de a fi al orientalilor. (Cu sens peiorativ) Și azi, pe vremea cînd a fost scrisă «O noapte furtunoasă», combinația ridicolă de orientalism și civilizație europeană e în mahala. IBRĂILEANU, SP. CR. 109.

ORIENTALISM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme].

ORIENTALISM s. n. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viață, caracterul, moravurile orientalilor. ◊ gust pentru lucrurile din Orient. (< fr. orientalisme)

ORIENTALISM n. 1) Fel de a fi propriu pentru orientali; caracter oriental. 2) rar v. ORIENTALISTICĂ. [Sil. -ri-en-] /<fr. orientalisme

orientalism n. totalitatea cunoștințelor relative la datinile, istoria și limbile orientale.

*orientalízm n., pl. e (d. oriental). Studiu limbilor, istoriiĭ, obiceĭurilor popoarelor din Orient. Gustu lucrurilor din Orient. Fig. Purtare de oriental, tembelîc.

orientalism (desp. -ri-en-) s. n.

orientalism (-ri-en-) s. n.

orientalism s. n. (sil. -ri-en-)

orientalism.