13 definiții pentru orchestrant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCHESTRANT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.

ORCHESTRANT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.

orchestrant, ~ă smf [At: EFTIMIU, N. 90 / Pl: ~nți / E: orchestră] 1 Persoană care face parte dintr-o orchestră. 2 Persoană care orchestrează (1) o bucată muzicală.

ORCHESTRANT, orchestranți, s. m. (Rar) Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist.

ORCHESTRANT, -Ă s.m. și f. Instrumentist care cîntă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant].

ORCHESTRANT, -Ă s. m. f. instrumentist care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant)

ORCHESTRANT ~ți m. Muzicant care cântă la un instrument într-o orchestră; instrumentist. /orchestră + suf. ~ant

orhestrant, ~ă smf vz orchestrant

ORHESTRANT, -Ă s.m. și f. v. orchestrant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orchestrant (rar) s. m., pl. orchestranți

orchestrant (înv.) s. m., pl. orchestranți

orchestrant s. m., pl. orchestranți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORCHESTRANT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.

ORCHESTRANT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.

Intrare: orchestrant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestrant
  • orchestrantul
  • orchestrantu‑
plural
  • orchestranți
  • orchestranții
genitiv-dativ singular
  • orchestrant
  • orchestrantului
plural
  • orchestranți
  • orchestranților
vocativ singular
  • orchestrantule
  • orchestrante
plural
  • orchestranților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhestrant
  • orhestrantul
  • orhestrantu‑
plural
  • orhestranți
  • orhestranții
genitiv-dativ singular
  • orhestrant
  • orhestrantului
plural
  • orhestranți
  • orhestranților
vocativ singular
  • orhestrantule
  • orhestrante
plural
  • orhestranților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orchestrant, orchestranțisubstantiv masculin
orchestrantă, orchestrantesubstantiv feminin

etimologie:
  • Orchestră + sufix -ant. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.