Orgelmesse (cuv. germ. „misă de orgă”), misă (2) scrisă pentru orgă* solo, conținând aceleași părți ca și misa pentru cor sau pentru cor și orchestră: Kyrie*, Gloria*, Credo* (ce lipsește câteodată), Sanctus-Benedictus*, Agnus Dei*. În anumite mise pentru orgă mai apare și Offertorium*. O. reprezintă totodată un fel de practică organistică, în cadrul căreia instrumentistul, luând ca bază un fragment dintr-un coral greg.*, un cantus firmus*, improvizează* sau compune o contramelodie, un c. punct figurat. La început, c. f. a fost vocea (2) inferioară, iar c. punctul la cea superioară. Această practică este consemnată deja înaintea sec. 14. Primul document de care dispunem este fragmentul de la Robertsbridge (1320). Codex Faenza (în jurul 1400) conține un Kyrie separat și două Kyrie împreună cu Gloria, toate bazate pe c. f. luate din Misa Cunctipotens genitor (nr. 4). În Fundamentum organisandi al lui Johannes Buchner (1520) se găsește o misă completă (missa Pentecostalis). În sec. 15, O. devenise forma principală pentru acest instr. În muzica fr. a sec. 17 dispare c. f. După Reformă, O. a continuat să fie folosită și în muzica protestantă.