ORGANOTERAPÍE, organoterapii, s. f. Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din fr. organothérapie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOTERAPÍE f. Terapie cu ajutorul unor preparate obținute din organe și țesuturi de origine animală. /<fr. organothérapie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen. -iei. / < fr. organothérapie, cf. gr. organon – organ, therapeia – tratament].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOTERAPÍE s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

organoterapíe s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink