ORGANOLOGÍE s.f. 1. Studiul organelor. 2. Studiul instrumentelor. [Gen. -iei. / < fr. organologie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOLOGÍE s. f. 1. organografie (1). 2. studiul istoriei instrumentelor muzicale. (< fr. organologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

organologíe s. f., art. organología, g.-d. art. organologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ORGANOLOGÍE (‹ fr.) s. f. Ramură a muzicologiei care studiază instrumente muzicale după surse manuscrise sau iconografice și după structură. se mai ocupă de clasificarea, restaurarea și istoria instrumentelor muzicale.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

organologie (‹ gr. organon, „instrument”) v. instrumente.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink