ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOLÍT s.n. Biolit. [< fr. organolithe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOLÍT s. n. biolit. (< fr. organolithe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOLÍT s. biolit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

organolít s. n., pl. organolíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink