ORGANOLEPTIC, -Ă, organoleptici, -ce, adj. Care se bazează pe simțuri. ◊ Examen organoleptic = apreciere a calității produselor alimentare cu ajutorul văzului, mirosului, gustului și, uneori, al pipăitului. – Din fr. organoleptique.

organoleptic, ~ă [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr organoleptique] 1 a Care se bazează pe simțuri. 2 sn Substanță care are afinitate deosebită pentru un anumit organ. 3 a (Îs) Examen ~ Apreciere a calității produselor alimentare cu ajutorul văzului, mirosului, gustului și, uneori, al pipăitului.

ORGANOLEPTIC, -Ă, organoleptici, -ce, adj. (În sintagma) Examen organoleptic = apreciere a calității produselor alimentare cu ajutorul văzului, mirosului, gustului și, uneori, al pipăitului. – Din fr. organoleptique.

ORGANOLEPTIC, -Ă adj. Care se bazează pe simțuri. // s.n. Substanță care are afinitate deosebită pentru un anumit organ. [< fr. organoleptique].

ORGANOLEPTIC, -Ă I. adj. care se bazează pe simțuri. II. adj., s. n. (substanță) care impresionează organele de simț. (< fr. organoleptique)

organoleptic adj. m., pl. organoleptici; f. organoleptică, pl. organoleptice

organoleptic adj. m., pl. organoleptici; f. organoleptică, pl. organoleptice

organoleptic adj. m., pl. organoleptici; f. sg. organoleptică, pl. organoleptice

ORGANO- „organ, organic, organism”. ◊ gr. organon „instrument, organ” > fr. organo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. organo-. □ ~filetic (v. -filetic), adj., referitor la apariția, diferențierea și evoluția istorică a organelor vegetale sau animale; ~fil (v. -fil₁), adj., cu afinitate deosebită pentru anumite organe sau țesuturi; ~filie (v. -filie₃), s. f., filogenie a organelor; ~filogeneză (v. filo-₂, v. -geneză), s. f., studiu al dezvoltării organelor din punct de vedere filogenetic; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Care intră în compoziția substanțelor organice. 2. Care s-a format sub acțiunea organismelor vegetale sau animale. 3. Care participă la formarea compușilor organici. 4. Care produce organe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; sin. organogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., organogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și vegetalelor. 2. Morfologia externă a organelor; ~ide (v. -id), s. f. pl., părți din protoplasma celulei, care îndeplinesc anumite funcțiuni; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Substanță) care are afinitate pentru un anumit organ. 2. adj., Care afectează organele de simț. 3. adj., Care apreciază calitatea produselor alimentare cu ajutorul organelor de simț; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă sedimentară de origine organică; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiu științific al organelor; ~patie (v. -patie), s. f., boală a organelor, însoțită de leziuni; ~pexie (v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare a unui organ anormal; ~plastic (v. -plastic), adj., capabil de a forma organe; ~taxie (v. -taxie), s. f., clasificare a organelor în funcție de anumite criterii și caractere; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratare a unor boli, bazată pe folosirea organelor sau a glandelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui organ; ~trofic (v. -trofic), adj., care se hrănește cu substanțe organice; ~trop (v. -trop), adj., care se fixează pe anumite țesuturi organice; sin. organotropi; ~tropic (v. -tropic), adj., organotrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., capacitate a unor agenți patogeni de a infecta anumite organe ale gazdei; sin. organotropism.