6 definiții pentru „organoleptic”   declinări

ORGANOLÉPTIC, -Ă, organoleptici, -ce, adj. Care se bazează pe simțuri. ◊ Examen organoleptic = apreciere a calității produselor alimentare cu ajutorul văzului, mirosului, gustului și, uneori, al pipăitului. – Din fr. organoleptique.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOLÉPTIC, -Ă, organoleptici, -ce, adj. (În sintagma) Examen organoleptic = apreciere a calității produselor alimentare cu ajutorul văzului, mirosului, gustului și, uneori, al pipăitului. – Din fr. organoleptique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

organoléptic adj. m., pl. organoléptici; f. organoléptică, pl. organoléptice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOLÉPTIC, -Ă adj. Care se bazează pe simțuri. // s.n. Substanță care are afinitate deosebită pentru un anumit organ. [< fr. organoleptique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOLÉPTIC, -Ă I. adj. care se bazează pe simțuri. II. adj., s. n. (substanță) care impresionează organele de simț. (< fr. organoleptique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

organoléptic adj. m., pl. organoléptici; f. sg. organoléptică, pl. organoléptice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink