ORGANOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor sau ale vegetalelor. 2. Descriere amănunțită a părților care alcătuiesc un instrument muzical și a felului de funcționare a acelui instrument. – Din fr. organographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a zoologiei și a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor și ale vegetalelor. 2. Descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului de funcționare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. organographie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare. (< fr. organographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

organografíe s. f. (sil. -gra-), art. organografía, g.-d. organografíi, art. organografíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink