ORGANOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor; organogenie. – Din fr. organogenèse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOGENÉZĂ f. biol. Proces de constituire a organelor pe parcursul creșterii organismului. /<fr. organogenese
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr. organogenèse, cf. gr. organon – organ, genesis – naștere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOGENÉZĂ s. f. proces de formare a organelor într-o ființă pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenèse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORGANOGENÉZĂ s. v. organogenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

organogenéză s. f., g.-d. art. organogenézei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink