ORGANIZARE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizare administrativ-teritorială = împărțire administrativ-teritorială. Organizarea teritoriului = ansamblu de măsuri organizatorice, financiare, tehnice și juridice prin care se urmărește folosirea rațională a terenurilor. – V. organiza.

organizare sf [At: FL (1838), 83²/39 / S și: ~isare / Pl: ~zări / E: organiza] 1 Pregătire a unei acțiuni, după un plan sau după un program Si: (înv) organisire. 2 Aranjare. 3 Alcătuire. 4 Coordonare. 5 (Pex) Disciplină. 6 Orânduire socială Si: regim.

ORGANIZARE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizarea producției = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea și coordonarea mijloacelor de producție și a forței de muncă în vederea desfășurării producției cu maximum de eficiență economică. Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea și utilizarea eficientă a forței de muncă. – V. organiza.

ORGANIZARE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza; p. ext. rînduială și disciplină. Am elaborat împreună o schiță de organizare și de acțiune a emigrațiunii. ideea dominantă era unitatea de acțiune. GHICA, A. 60. Împărăția romană trebui să cază. Unitatea falsă la care ea supuse prin silă lumea trebui să se sfarme, ca să dea loc la. organizarea progresivă a unei unități mai adevărate. BĂLCESCU, O. II 11.

ORGANIZARE s.f. Acțiunea de a organiza și rezultatul ei. [< organiza].

ORGANIZARE s. f. acțiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ◊ alcătuire, orânduire. ♦ ~ social(-economică) = formațiune socială; ~ de stat = organizare politică și teritorială a unui stat. (< organiza)

organiza [At: LB / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr organiser] 1 vt A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic, repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat Si: (înv) a organisi. 2 vt A stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces de producție. 3 vr A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. 4 vr A-și coordona acțiunile orientându-le după un plan. 5 vr A-și strânge și a-și întări forțele. 6 vt A pregăti o acțiune, după un plan sau după un program Si: a planifica.

ORGANIZA, organizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un grup social, la o instituție etc.) A face să funcționeze sau să acționeze organic (repartizînd însărcinările și coordonîndu-le conform unui plan adecvat). Calicia este, într-adevăr, într-un stat bine organizat, o faptă monstruoasă. KOGĂLNICEANU, S. A. 80. ♦ Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientîndu-se după un plan; a-și strînge și întări forțele. Fără organizare nu se adună bani, și fără bani nu ne putem organiza. GHICA, A. 83. Puternică prin avuțiile sale, ea [aristocrația] se organiză mai bine din zi în zi și se intemeie pe robia gloatelor. BĂLCESCU, O. I 139. ♦ (Cu privire la o activitate, o acțiune etc.) A pregăti temeinic, după un plan chibzuit, a lua măsurile potrivite spre a duce ceva la bun sfîrșit; a face să aibă loc, a aranja. Noi studenții munteni și moldoveni ne-am apropiat și mai mult între noi; am organizat întrunirile noastre într-un mod mai sistematic. GHICA, S. 177. Ați organizat ceremonialul de astăzi? ALECSANDRI, T. I 410. ◊ Absol. Voi trebuie să organizați așa ca să ne putem vedea cît mai iute. Eu de poimîine, duminică, sînt liber de musafiri. CARAGIALE, O. VII 86.

ORGANIZA vb. I. tr. A orîndui, a așeza, a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încît să funcționeze organic, lucrînd după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acțiune etc. ♦ refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare].

ORGANIZA vb. I. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic. ◊ a pregăti temeinic o acțiune etc. II. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. (< fr. organiser)

A ORGANIZA ~ez tranz. 1) (activități, acțiuni etc.) A orândui după un plan chibzuit în prealabil. ~ un concert. ~ o vânătoare. 2) (instituții, întreprinderi, societăți etc.) A face să-și desfășoare activitatea în condiții optime. 3) (persoane sau colectivități) A face să se organizeze. /<fr. organiser

A SE ORGANIZA mă ~ez intranz. (despre persoane sau colectivități) A se uni, coordonându-și acțiunile (în vederea realizării unui scop comun). /<fr. organiser

organizà v. 1. a dispune organele pentru regulata lor funcționare; 2. fig. a da unui așezământ o formă regulată: a organiza o fabrică; 3. a dispune cu metodă, a aranja: a organiza un bal, o serată.

*organizațiúne f. (fr. organisation). Acțiunea de a organiza și modu de a fi organizat: organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ armate. Fig. Constituțiune morală saŭ intelectuală: a avea o admirabilă organizațiune muzicală. – Și -áție și -áre.

*organizéz v. tr. (fr. organiser, d. organe, organ. Mlat. și mgr. organízo înseamnă „cînt din orgă”). Așez organele ca să funcționeze, constituĭ, dotez cu organe: Dumnezeŭ l-a organizat bine pe om. Fig. Aranjez, așez sistematic, rînduĭesc: a organiza o fabrică, o țară, un minister, un bal.

organizare s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

organizare s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

organizare s. f., g.-d. art. organizării; pl. organizări

organiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. organizez, 3 organizează; conj. prez. 1 sg. să organizez, 3 să organizeze

organiza (a ~) vb., ind. prez. 3 organizează

organiza vb., ind. prez. 1 sg. organizez, 3 sg. și pl. organizează

organizez.

ORGANIZARE s. 1. v. constituire. 2. v. înființare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. structură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)

ORGANIZARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, desemnare, formare, instituire, înființare, numire, stabilire. (~ unei comisii speciale.) 2. constituire, creare, fundare, instituire, înființare, întemeiere, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grănicerilor.) 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. alcătuire, compoziție, economie, organizație, structură, (rar) substanță, (fig.) urzeală. (Care este ~ lucrării?) 5. structură. (~ unei celule.) 6. ordine, orînduială, regulă, rînduială, (înv.) tocmeală, tocmire. (Era acolo o ~ desăvîrșită.) 7. întocmire, orînduială, orînduire, rînduială, (înv.) așezămînt. (Noua ~ a lucrurilor.) 8. ordine, rînduială, rost. (~ lumii.)

Organizare ≠ dezordine, neordine

ORGANIZA vb. 1. v. constitui. 2. v. înființa. 3. v. aranja. 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea...)

ORGANIZA vb. 1. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 2. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a întemeia, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor, un așezămînt etc.) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. a ordona, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea...)

A (se) organiza ≠ a (se) dezorganiza

ORGANIZAREA AERIANĂ A SIGURANȚEI MARȘULUI acoperirea aeriană și apărarea antiaeriană a punctelor obligate în cazul deplasării organizate a trupelor dintr-un raion în altul folosind mijloacele de transport din dotare.