8 definiții pentru organit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORGANIT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite.
ORGANIT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
organit sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr organite] (Blg) Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANIT s.n. (Biol.) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc celula vie. [Pl. -te. / < fr. organite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGANIT s. n. fiecare dintre elementele din celula vie. (< fr. organite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
organit s. n., pl. organite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
organit s. n., pl. organite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
organit s. n., pl. organite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ORGANÍT (< fr.) s. n. (HIST.) Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei animale sau vegetale, cu formă, structură și compoziție chimică, determinate, îndeplinind anumite funcții în viața celulei (ex. nucleul, plastidele, mitocondriile).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
organit, organitesubstantiv neutru
- 1. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- organite DEX '09 DEX '98 DN