organist, ~ă smf [At: LB / Pl: ~iști, ~e / E: fr organiste, ger Organist, it organista] Persoană care cântă la orgă Si: (îvr) orgănaș.

ORGANIST, -Ă, organiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cîntă la orgă. Organista templului apare pe terasă. GALACTION, O. I 244.

ORGANIST, -Ă s.m. și f. Cîntăreț la orgă. [< fr. organiste, germ. Organist].

ORGANIST, -Ă s. m. f. instrumentist care cântă la orgă. (< fr. organiste, it. organista, germ. Organist)

ORGANIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muzicant care cântă la orgă. /<fr. organiste, germ. Organist, it. organista

organist m. cel ce cântă din orgă.

*organíst, -ă s. (fr. organiste, it. și mlat. organista). Care cîntă din arpă.

organist s. m., pl. organiști

organist s. m., pl. organiști

organist s. m. pl. organiști

organist, instrumentist care cântă la orgă*. O. trebuie să aibă o pregătire complexă a cărei bază o constituie tehnica perfectă de pianist (în mânuirea tastierei*) îmbinată cu cea pedalieră [v. pedalier (1)]. În afară de aceasta, o. trebuie să cunoască arta registrării, care constă în alegerea și combinarea celor mai adecvate timbre* și nuanțe [la orgă nuanța este realizată tot cu ajutorul registrelor (II)] sugerată de partitură* dar nespecificate în mod expres de către autor. Arta registrației este asemănătoare cu cea de orchestrație*, cu deosebirea că, pentru fiecare execuție, se realizează o registrație nouă. De măiestria registrației depinde în mare măsură reușita execuției. De asemenea, unui o. i se cere să fie și un bun improvizator. Arta improvizației* era în toate timpurile prețuită de către o.: Bach, Brucker, Franck au fost mari improvizatori. Improvizația juca un mare rol și în executarea basului cifrat*, misiune ce revenea tot o. În afară de realizarea pe loc a cifrajului*, o. i se dădea totodată posibilitatea de a-și etala fantezia creatoare, permițându-i să improvizeze în cadrul schemei armonice date. O dată cu consemnarea basului cifrat și a armoniei (III) în partitură*, arta improvizației, treptat a decăzut.