2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

organisire sf [At: GOLESCU, E. 57/20 / Pl: ~ri / E: organisi] (Înv) Organizare (1).

organisi vt [At: (a. 1820) IORGA, S. N. 146 / Pzi: ~sesc / E: ngr ὀργανίζω] (Grî) A organiza (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

organisi, organisesc, vb. IV (înv.) a organiza.

Intrare: organisire
organisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organisire
  • organisirea
plural
  • organisiri
  • organisirile
genitiv-dativ singular
  • organisiri
  • organisirii
plural
  • organisiri
  • organisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: organisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • organisi
  • organisire
  • organisit
  • organisitu‑
  • organisind
  • organisindu‑
singular plural
  • organisește
  • organisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • organisesc
(să)
  • organisesc
  • organiseam
  • organisii
  • organisisem
a II-a (tu)
  • organisești
(să)
  • organisești
  • organiseai
  • organisiși
  • organisiseși
a III-a (el, ea)
  • organisește
(să)
  • organisească
  • organisea
  • organisi
  • organisise
plural I (noi)
  • organisim
(să)
  • organisim
  • organiseam
  • organisirăm
  • organisiserăm
  • organisisem
a II-a (voi)
  • organisiți
(să)
  • organisiți
  • organiseați
  • organisirăți
  • organisiserăți
  • organisiseți
a III-a (ei, ele)
  • organisesc
(să)
  • organisească
  • organiseau
  • organisi
  • organisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)