ORFELÍN, -Ă, orfelini, -e s. m. și f., adj. (Rar) (Copil) orfan. – Din fr. orphelin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ORFELÍN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Orfan. [< fr. orphelin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORFELÍN, -Ă s. m. f. (copil) orfan. (< fr. orphelin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORFELÍN adj., s. v. orfan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orfelín s. m., adj. m., pl. orfelíni; f. sg. orfelínă, g.-d. art. orfelínei, pl. orfelíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink