OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OREIÓN s.n. Boală infecțioasă epidemică, manifestată prin inflamarea glandei parotide. [Pron. -re-ion. / < fr. oreillons].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OREIÓN s. (MED.) parotidită epidemică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oreión s. n. (sil. -re-ion), pl. oreioáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink