ORÉȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. orešak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÉȘNIȚĂ s. (BOT.; Lathyrus tuberosus) (reg.) bobușor, fasolică, măzărică, sângele-voinicului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÉȘNIȚĂ s. v. indrușaim, sângele-voinicului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oréșniță s. f., g.-d. art. oréșniței; pl. oréșnițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink