8 definiții pentru ordură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDURĂ, orduri, s. f. (Livr.) Murdărie, gunoi. – Din fr. ordure.
ordură sf [At: CARAGIALE, O. IV, 424 / Pl: ~ri / E: fr ordure] (Frr) Murdărie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDURĂ, orduri, s. f. (Rar) Murdărie, gunoi. – Din fr. ordure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORDURĂ s. f. 1. murdărie, gunoi. 2. (fig.) obscenitate. (< fr. ordure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordură s. f. Murdărie, gunoi ◊ „[...] articolul intitulat Ordura din Orizont numărul. 29.” R.lit. 31/91 p. 24. ◊ „Compararea ziarului România liberă cu ordura România Mare [...]” ◊ „22” 39/94 p. 2; v. și R.lit. 45/95 p. 7 (din fr. ordure; DEX ◊ „rar”)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ordură (livr.) s. f., g.-d. art. ordurii; pl. orduri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ordură (livr.) s. f., g.-d. art. ordurii; pl. orduri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordură s. f., g.-d. art. ordurii; pl. orduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ordură, ordurisubstantiv feminin
- 2. Obscenitate. MDN '00sinonime: obscenitate
etimologie:
- ordure DEX '09 DEX '98 MDN '00