3 intrări
31 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (6)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDONAT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.
ORDONAT, -Ă, ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; p. ext. disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – V. ordona. Cf. fr. ordonné.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ordonat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 258 / V: (înv) ordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: ordona] 1 Aranjat. 2 Grupat. 3 (D. oameni) Care păstrează ordinea. 4 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Disciplinat. 5 (D. felul de viață sau de muncă al cuiva) Echilibrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONAT, -Ă, ordonați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ (Despre obiecte, încăperi etc.) (Pus) în ordine, rînduit. Rînduri ordonate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDONAT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [< ordona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONAT, -Ă I. adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORDONAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ordonát, -ă adj. (fr. ordonné). Dichist, echilibru, rînduit, ĭubitor de ordine: elev ordonat. S. f. Geom. Linie dreaptă trasă dintr’un punct al uneĭ curbe perpendiculare pe axa eĭ. Adv. În mod ordonat: a trăi ordonat. V. dezordonat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDINA vb. I v. ordona.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDINA vb. I v. ordona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORDINA vb. I v. ordona.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui. [Var.: (înv.) ordina vb. I] – Din fr. ordonner.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ordina v vz ordona
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ordinat, ~ă a vz ordonat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ordini v vz ordona
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ordona vt [At: (a. 1703) BV I, 453 / V: (înv) ~dina, ~dini[1] / Pzi: (3-5) ordon și (1-2) ~nez / E: fr ordonner, ger ordinieren] 1 A aranja într-o succesiune. 2 A grupa. 3 A da o dispoziție Si: a comanda, a dispune, a porunci. 4 (Înv) A prescrie un medicament, un tratament. 5 (În ritualul bisericii catolice) A hirotonisi. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordina vb. I] – Din fr. ordonner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A da ordin, a porunci, a comanda. Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275. 2. A pune în ordine, a rîndui, a aranja, a grupa. – Variantă: (1, învechit) ordina (NEGRUZZI, S. I 336) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDONA vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orîndui, a aranja, a rîndui. [P.i. ordon și -nez. / < fr. ordonner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONA vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ◊ (mat.) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< fr. ordonner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ORDONA ordon tranz. 1) (urmat, de obicei, de o propoziție completivă cu conjunctivul) A cere în mod autoritar și oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a clasa; a dispune; a așeza; a rândui. /<fr. ordonner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ordonà v. 1. a dispune, a pune în ordine: a ordona o serbare; 2. a da un ordin: îți ordon de a pleca; 3. a prescrie un remediu: medicul ordonă dieta; 4. a conferi ordinele ecleziastice (la Catolici).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ordón și -éz, a -á v. tr. (fr. ordonner, d. lat. ordĭnare. – El ordonă; să ordone. V. sub-ordonez). Așez, aranjez, rînduĭesc: îmĭ ordonez hîrtiile. Poruncesc, comand, daŭ ordin: a ordona să se facă. Prescriŭ, ordonanțez un remediŭ unuĭ bolnav: medicu a ordonat să bea lapte. Confer un ordin, sacrez (la catolicĭ): a ordona un preut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ordona2 (a ~) (a pune în ordine) vb., ind. prez. 1 sg. ordonez, 3 ordonează; conj. prez. 1 sg. să ordonez, 3 să ordoneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ordona1 (a ~) (a porunci) vb., ind. prez. 1 sg. ordon, 3 ordonă; conj. prez. 1 sg. să ordon, 3 să ordone
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ordona2 (a ~) (a așeza în ordine) vb., ind. prez. 3 ordonează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordona1 (a ~) (a porunci) vb., ind. prez. 3 ordonă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordona vb., (poruncește) ind. prez. 1 sg. ordon, 3 sg. și pl. ordonă; (rânduiește) ind. prez. 1 sg. ordonez, 3 sg. ordonează; conj. prez. 3 sg. și pl. ordone/ordoneze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ordon, -nat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORDONAT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORDONAT adj. 1. aranjat, clasat, organizat, rînduit, sistematizat. (Material documentar ~.) 2. disciplinat, regulat. (Duce o viață ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ordonat ≠ dezordonat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORDONA vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORDONA vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a porunci, a spune, a zice. (Fă ce-ți ~ el!) 3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. a organiza, a sistematiza, a structura. (A ~ întregul material în vederea...) 5. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ordonat, ordonatăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dichisit antonime: dezordonat
- Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
- 1.1. Disciplinat, echilibrat. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: disciplinat echilibrat
- 1.2. Bine îngrijit, pus la punct. DN
-
- 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Rînduri ordonate. DLRLC
- 2.1. Mulțime ordonată = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. DLRLC MDN '00
-
etimologie:
- ordona DEX '09 DEX '98 DN
- ordonné DEX '09 DEX '98 MDN '00
ordona, ordonezverb
-
- 1.1. A introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. MDN '00
-
etimologie:
- ordonner DEX '09 DEX '98 DN
ordona, ordonverb
-
- Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. DLRLC
- Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275. DLRLC
- 1.1. A prescrie un medicament, un tratament. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- ordonner DEX '09 DEX '98 DN