2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. – V. ordonanța.
ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. – V. ordonanța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ordonanțare sf [At: DDRF / Pl: ~țări / E: ordonanța] 1 Emitere a unui ordin de plată. 2 (Med; îvr) Prescriere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDONANȚARE s.f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. [< ordonanța].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ordonanța vt [At: DDRF / Pzi: ~țez / E: fr ordonnancer] 1 A emite un ordin de plată. 2 (Med; îvr) A prescrie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDONANȚA vb. I. tr. A elibera un ordin de plată (a unei sume). [< fr. ordonnancer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDONANȚA vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ORDONANȚA ~ez tranz. înv. (plăți) A cere printr-o ordonanță. /<fr. ordonnancer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ordonanțà v. a ordona efectuarea unei plăți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ordonanțéz v. tr. (fr. ordonnancer). Daŭ ordonanță să plătească tezauru o sumă anumită. Prescriŭ un remediŭ unuĭ bolnav.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ordonanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ordonanțez, 3 ordonanțează; conj. prez. 1 sg. să ordonanțez, 3 să ordonanțeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ordonanța (a ~) vb., ind. prez. 3 ordonanțează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordonanța vb., ind. prez. 1 ordonanțez, 3 sg. și pl. ordonanțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORDONANȚA vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORDONANȚA vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ordonanțare, ordonanțărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- ordonanța DEX '09 DEX '98 DN
ordonanța, ordonanțezverb
- 1. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: mandata
etimologie:
- ordonnancer DEX '09 DEX '98 DN MDN '00