opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCHESTRARE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. – V. orchestra.

ORCHESTRARE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. – V. orchestra.

orchestrare sf [At: MINULESCU, VERS. 273 / V: (asr) orh~ / Pl: ~rări / E: orchestra] 1 (Rar) Aranjare a unei bucăți muzicale pentru a putea fi executată de orchestră Si: orchestrație (1). 2 (Fig) Coordonare.

ORCHESTRARE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra; orchestrație.

ORCHESTRARE s.f. Acțiunea, faptul de a orchestra; orchestrație. [Var. orhestrare s.f. / < orchestra].

ORCHESTRA, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.

ORCHESTRA, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.

orchestra vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~rez / E: fr orchestrer] 1 A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. 2 (Fig) A coordona.

orhestrare sf vz orchestrare

ORCHESTRA, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră.

ORCHESTRA vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].

ORHESTRA vb. I. v. orchestra.

ORHESTRARE s.f. v. orchestrare.

ORCHESTRA vb. tr. 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< fr. orchestrer)

A ORCHESTRA ~ez tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer

orchestrà v. a dispune pentru orchestră o compozițiune muzicală.

*orhestrațiúne f. (fr. orchestration). Arta de a instrumenta o operă muzicală (instrumentațiune). Modu de combinațiune a părților uneĭ orhestre: orhestrațiunea luĭ Mexerbeer e bogată și sonoră. – Și -áție și -áre.

*orhestréz[1] v. tr. (fr. orchestrer). Combin p. orchestră diferitele părțĭ ale uneĭ compozițiunĭ muzicale (instrumentez). erată

  1. 1. În original greșit: orchestrez. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orchestrare s. f., g.-d. art. orchestrării; pl. orchestrări

orchestrare s. f., g.-d. art. orchestrării; pl. orchestrări

orchestrare s. f., g.-d. art. orchestrării; pl. orchestrări

orchestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orchestrez, 3 orchestrează; conj. prez. 1 sg. să orchestrez, 3 să orchestreze

orchestra (a ~) vb., ind. prez. 3 orchestrează

orchestra vb., ind. prez. 1 sg. orchestrez, 3 sg. și pl. orchestrează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORCHESTRARE s. v. orchestrație.

ORCHESTRARE s. (MUZ.) instrumentație, orchestrație.

ORCHESTRA vb. (MUZ.) a instrumenta.

ORCHESTRA vb. (MUZ.) a instrumenta.

Intrare: orchestrare
orchestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orchestrare
  • orchestrarea
plural
  • orchestrări
  • orchestrările
genitiv-dativ singular
  • orchestrări
  • orchestrării
plural
  • orchestrări
  • orchestrărilor
vocativ singular —
plural —
orhestrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhestrare
  • orhestrarea
plural
  • orhestrări
  • orhestrările
genitiv-dativ singular
  • orhestrări
  • orhestrării
plural
  • orhestrări
  • orhestrărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: orchestra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orchestra
  • orchestrare
  • orchestrat
  • orchestratu‑
  • orchestrând
  • orchestrându‑
 singular plural
  • orchestrează
  • orchestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orchestrez
 (să)
  • orchestrez
  • orchestram
  • orchestrai
  • orchestrasem
a II-a (tu)
  • orchestrezi
 (să)
  • orchestrezi
  • orchestrai
  • orchestrași
  • orchestraseși
a III-a (el, ea)
  • orchestrează
 (să)
  • orchestreze
  • orchestra
  • orchestră
  • orchestrase
plural I (noi)
  • orchestrăm
 (să)
  • orchestrăm
  • orchestram
  • orchestrarăm
  • orchestraserăm
  • orchestrasem
a II-a (voi)
  • orchestrați
 (să)
  • orchestrați
  • orchestrați
  • orchestrarăți
  • orchestraserăți
  • orchestraseți
a III-a (ei, ele)
  • orchestrează
 (să)
  • orchestreze
  • orchestrau
  • orchestrară
  • orchestraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orhestra
  • orhestrare
  • orhestrat
  • orhestratu‑
  • orhestrând
  • orhestrându‑
 singular plural
  • orhestrează
  • orhestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orhestrez
 (să)
  • orhestrez
  • orhestram
  • orhestrai
  • orhestrasem
a II-a (tu)
  • orhestrezi
 (să)
  • orhestrezi
  • orhestrai
  • orhestrași
  • orhestraseși
a III-a (el, ea)
  • orhestrează
 (să)
  • orhestreze
  • orhestra
  • orhestră
  • orhestrase
plural I (noi)
  • orhestrăm
 (să)
  • orhestrăm
  • orhestram
  • orhestrarăm
  • orhestraserăm
  • orhestrasem
a II-a (voi)
  • orhestrați
 (să)
  • orhestrați
  • orhestrați
  • orhestrarăți
  • orhestraserăți
  • orhestraseți
a III-a (ei, ele)
  • orhestrează
 (să)
  • orhestreze
  • orhestrau
  • orhestrară
  • orhestraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orchestrare, orchestrărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi orchestra DEX '09 DEX '98 DN

orchestra, orchestrezverb

  • 1. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: instrumenta
    • diferențiere A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. DN
  • 2. A organiza o campanie, o mișcare revendicativă. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.