ORCHESTRÁRE, orchestrări, s. f. Acțiunea de a orchestra și rezultatul ei; orchestrație. – V. orchestra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a orchestra; orchestrație. [Var. orhestrare s.f. / < orchestra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁRE s. v. orchestrație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orchestráre s. f., g.-d. art. orchestrării; pl. orchestrări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ORCHESTRÁ ~éz tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁ vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁ vb. tr. 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< fr. orchestrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁ vb. (MUZ.) a instrumenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orchestrá vb., ind. prez. 1 sg. orchestréz, 3 sg. și pl. orchestreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink