ORCHESTRÁNT, -Ă, orchestranți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o orchestră; instrumentist. – Orchestră + suf. -ant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁNT ~ți m. Muzicant care cântă la un instrument într-o orchestră; instrumentist. /orchestră + suf. ~ant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. Instrumentist care cântă într-o orchestră. [Var. orhestrant s.m.f. / cf. fr. orchestrant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁNT, -Ă s. m. f. instrument care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORCHESTRÁNT s. (MUZ.) instrumentist, (înv.) sunător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orchestránt s. m., pl. orchestránți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink