opțiuni
  • info

9 definiții pentru orbălțitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBĂLȚITURĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătură s. f.] – Orbălți + suf. -tură.

ORBĂLȚITURĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătură s. f.] – Orbălți + suf. -tură.

orbălțitură sf [At: ȘEZ. III, 140 / V: (reg) ~țătură / Pl: ~ri / E: orbălți + -tură / Pl: ~ri / E: orbălți + ~tură] (Mol; în descântece) Orbalț (1). corectat(ă)

ORBĂLȚITURĂ s. f. v. orbălțătură.

ORBĂLȚĂTURĂ s. f. v. orbălțitură.

ORBĂLȚĂTURĂ s. f. v. orbălțitură.

orbălțătură sf vz orbălțitură

ORBĂLȚĂTURĂ, orbălțături, s. f. (Popular) Infecție provocată de orbalț. M-am spălat de orbălțătură, de roșeață. PĂSCULESCU, L. P. 134. – Variantă: orbălțitură (ȘEZ III 140) s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbălțitură (reg.) s. f., g.-d. art. orbălțiturii; pl. orbălțituri

orbălțitură (reg.) s. f., g.-d. art. orbălțiturii; pl. orbălțituri

orbălțitură s. f., g.-d. art. orbălțiturii; pl. orbălțituri

Intrare: orbălțitură
orbălțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbălțitură
  • orbălțitura
plural
  • orbălțituri
  • orbălțiturile
genitiv-dativ singular
  • orbălțituri
  • orbălțiturii
plural
  • orbălțituri
  • orbălțiturilor
vocativ singular —
plural —
orbălțătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbălțătură
  • orbălțătura
plural
  • orbălțături
  • orbălțăturile
genitiv-dativ singular
  • orbălțături
  • orbălțăturii
plural
  • orbălțături
  • orbălțăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbălțitură, orbălțiturisubstantiv feminin

  • 1. regional Orbalț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: orbalț
    • format_quote M-am spălat de orbălțătură, de roșeață. PĂSCULESCU, L. P. 134. DLRLC
etimologie:
  • Orbălți + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.