opțiuni
  • info
3 intrări
9 definiții

Explicative DEX

orbitar, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 94/24 / Pl: ~i, ~e / E: fr orbitaire] (Frm; iuz) Orbital (3).

*ORBITĂ (pl. -te) sf. 1 💫 Curba plană pe care fie-care planetă, în mișcarea ei de translațiune, o descrie în jurul soarelui de la apus la răsărit; timpul pe care-l pune o planetă ca să străbată toată această curbă constitue durata anului pentru această planetă 2 🫀 Găunoșitura în care e așezat globul ochiului (👉 🖼 1553): el admira ochii cei frumoși ai portretului ce luceau ca vii din orbitele lor (EMIN.); ochii îi ieșeau din orbite [fr.].

ORBITAR, -Ă adj. De (la), din orbita ochiului; orbital (2). [Cf. fr. orbitaire].

ORBITA vb. intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< fr. orbiter)

ORBITAR, -Ă adj. care aparține orbitei ochiului. ♦ indice ~ = raportul dintre diametrele maxime ale orbitei. (< fr. orbitaire)

Ortografice DOOM

orbitar (referitor la orbita oculară) adj. m., pl. orbitari; f. orbitară, pl. orbitare

orbitar (referitor la orbita oculară) adj. m., pl. orbitari; f. orbitară, pl. orbitare

orbita vb., ind. prez. 3 sg. și pl. orbitează

orbitar (al orbitei oculare) adj. m., pl. orbitari; f. sg. orbitară, pl. orbitare

Intrare: orbitare
orbitare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbitare
  • orbitarea
plural
  • orbitări
  • orbitările
genitiv-dativ singular
  • orbitări
  • orbitării
plural
  • orbitări
  • orbitărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: orbita
verb (V201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbita
  • orbitare
  • orbitat
  • orbitatu‑
  • orbitând
  • orbitându‑
 singular plural
  • orbitează
  • orbitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbitez
 (să)
  • orbitez
  • orbitam
  • orbitai
  • orbitasem
a II-a (tu)
  • orbitezi
 (să)
  • orbitezi
  • orbitai
  • orbitași
  • orbitaseși
a III-a (el, ea)
  • orbitează
 (să)
  • orbiteze
  • orbita
  • orbită
  • orbitase
plural I (noi)
  • orbităm
 (să)
  • orbităm
  • orbitam
  • orbitarăm
  • orbitaserăm
  • orbitasem
a II-a (voi)
  • orbitați
 (să)
  • orbitați
  • orbitați
  • orbitarăți
  • orbitaserăți
  • orbitaseți
a III-a (ei, ele)
  • orbitează
 (să)
  • orbiteze
  • orbitau
  • orbitară
  • orbitaseră
Intrare: orbitar
orbitar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbitar
  • orbitarul
  • orbitaru‑
  • orbitară
  • orbitara
plural
  • orbitari
  • orbitarii
  • orbitare
  • orbitarele
genitiv-dativ singular
  • orbitar
  • orbitarului
  • orbitare
  • orbitarei
plural
  • orbitari
  • orbitarilor
  • orbitare
  • orbitarelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbita, orbitezverb

  • 1. A gravita, a se învârti pe o anumită orbită. MDN '00
etimologie:

orbitar, orbitarăadjectiv

  • 1. De (la), din orbita ochiului; orbital. DN
    sinonime: orbital
    • 1.1. Indice orbitar = raportul dintre diametrele maxime ale orbitei. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic