ORBITÁR, -Ă adj. De (la), din orbita ochiului; orbital (2). [Cf. fr. orbitaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORBITÁ vb. intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< fr. orbiter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORBITÁR, -Ă adj. care aparține orbitei ochiului. ♦ indice ~ = raportul dintre diametrele maxime ale orbitei. (< fr. orbitaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

orbitá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. orbiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orbitár (al orbitei oculare) adj. m., pl. orbitári; f. sg. orbitáră, pl. orbitáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink