5 definiții pentru orbilă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORBILĂ s. m. (Glumeț) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație. – Orb2 + suf. -ilă.
ORBILĂ s. m. (Glumeț) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație. – Orb2 + suf. -ilă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orbilă smi [At: DM / E: orb2 + -ilă] 1-2 (Gmț) Poreclă dată unei persoane care (nu vede bine sau) nu observă nimic în jurul său.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!orbilă (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui orbilă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbilă s. m., g.-d. lui orbilă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbilă s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orbilăsubstantiv masculin invariabil
- 1. Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Orb + sufix -ilă. DEX '09 DEX '98