3 definiții pentru orbecăială
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
orbecăială sf [At: DLR / Pl: ~ieli / E: orbecăi + -eală] (Asr) 1 Întunecime. 2 Bâjbâire.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORBECĂIALĂ s. v. bâjbâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORBECĂIALĂ s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: orbecăială
orbecăială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||