opțiuni
  • info

3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBECAT, -Ă, orbecați, -te, adj. (Rar; despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. – V. orbeca.

ORBECAT, -Ă, orbecați, -te, adj. (Rar; despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. – V. orbeca.

orbecat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 540 / Pl: ~ați, ~e / E: orbeca] (Îvr; d. ochi) Orbit.

ORBECAT, -Ă, orbecați, -te, adj. (Neobișnuit, despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. Meșteri... dibaci fac să joace în ochii orbecați ai publicului lot felul de vîrtejuri luminoase. ODOBESCU, S. II 540.

ORBĂCĂI vb. IV v. orbecăi.

ORBECA, orbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.

ORBECA, orbec, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A orbecăi. – Din orb2.

ORBECĂI, orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăiesc. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

obârcui v vz orbecăi

orbăcăi v vz orbecăi

orbeca vi [At: CANTEMIR, IST. 37 / V: (reg) ~bica / Pzi: orbec / E: orb2] (Îrg) A orbecăi.

orbecăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/11 / V: (înv) ~ăni, (pop) ~băcăi, (reg) horbăc~, horboc~, obărc~, obârcui[1], ~bocăi / Pzi: ~esc și orbecăi / E: orbeca + -ăi] A merge nesigur, pipăind lucrurile din jur Si: a bâjbâi, a dibui, (îvr) a orbeca, (reg) a horhăi. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

orbecăni v vz orbecăi

orbica v vz orbeca

orbocăi v vz orbecăi[1]

  1. În original, greșit tipărit: vz orbecai — LauraGellner

ORBECĂI, orbecăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăi. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.

ORBECA vb. I v. orbecăi.

ORBECĂI, orbecăiesc și orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi. Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. Mergind să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. Tainiți încilcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la. o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. – Variante: orbăcăi (POPA, V. 83, ISPIRESCU, L. 59, POPESCU, B. II 31) vb. IV, orbeca (SBIERA, P. 258) vb. I.

A ORBECA orbec intranz. înv., reg. v. A ORBECĂI. /Din orb

A ORBECĂI ~iesc intranz. A umbla dintr-o parte în alta, rătăcind prin întuneric, pipăind ca un orb. /a orbeca + suf. ~ăi

ORBECA vb. (Mold.) A orbecăi. Prin adunările apelor orbecînd, ... țvidra] viată tulburată și neasezată a-și petreace și-au ales. CANTEMIR, IST. Etimologie: orb.

orbăcăì v. a umbla pipăind: orbăcăi prin pădure ISP. [V. orbecà].

orbecà v. a umbla pipăind. [Derivat din orb].

obîrcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbîcîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbăcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.

orbăcăĭ și orbécăĭ saŭ -ĭésc, V. obîrcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orbeca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. orbec, 2 sg. orbeci, 3 orbecă; conj. prez. 1 sg. să orbec, 3 să orbece

orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. orbecăi/orbecăiesc[1], 2 sg. orbecăi/orbecăiești, 3 sg. orbecăie/orbecăiește, 3 pl. orbecăie/orbecăiesc, imperf. 1 orbecăiam; conj. prez. 1 sg. să orbecăi/să orbecăiesc, 3 să orbecăie/să orbecăiască

  1. Cele două variante au aproximativ acceași pondere. — Anonim

orbeca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 orbecă

!orbecăi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. orbecăie/orbecăiește, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 să orbecăie/să orbecăiască

orbeca vb., ind. prez. 1 sg. orbec, 3 sg. și pl. orbecă

orbecăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, imperf. 3 sg. orbecăia; conj. prez. 3 sg. și pl. orbecăiască

orbecăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbecăiesc, conj. orbecăiască)

orbecăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORBECA vb. v. bâjbâi, dibui, orbecăi, pipăi.

ORBECĂI vb. v. bâjbâi.

orbeca vb. v. BÎJBÎI. DIBUI. ORBECĂI. PIPĂI.

ORBECĂI vb. a bîjbîi, a dibui, a pipăi, (înv. și reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moșcoti. (A ~ prin întuneric.)

Intrare: orbecat
orbecat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbecat
  • orbecatul
  • orbecatu‑
  • orbecată
  • orbecata
plural
  • orbecați
  • orbecații
  • orbecate
  • orbecatele
genitiv-dativ singular
  • orbecat
  • orbecatului
  • orbecate
  • orbecatei
plural
  • orbecați
  • orbecaților
  • orbecate
  • orbecatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: orbeca
verb (V14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbeca
  • orbecare
  • orbecat
  • orbecatu‑
  • orbecând
  • orbecându‑
 singular plural
  • orbecă
  • orbecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbec
 (să)
  • orbec
  • orbecam
  • orbecai
  • orbecasem
a II-a (tu)
  • orbeci
 (să)
  • orbeci
  • orbecai
  • orbecași
  • orbecaseși
a III-a (el, ea)
  • orbecă
 (să)
  • orbece
  • orbeca
  • orbecă
  • orbecase
plural I (noi)
  • orbecăm
 (să)
  • orbecăm
  • orbecam
  • orbecarăm
  • orbecaserăm
  • orbecasem
a II-a (voi)
  • orbecați
 (să)
  • orbecați
  • orbecați
  • orbecarăți
  • orbecaserăți
  • orbecaseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecă
 (să)
  • orbece
  • orbecau
  • orbecară
  • orbecaseră
orbica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: orbecăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbecăi
  • orbecăire
  • orbecăit
  • orbecăitu‑
  • orbecăind
  • orbecăindu‑
 singular plural
  • orbecăie
  • orbecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbecăi
 (să)
  • orbecăi
  • orbecăiam
  • orbecăii
  • orbecăisem
a II-a (tu)
  • orbecăi
 (să)
  • orbecăi
  • orbecăiai
  • orbecăiși
  • orbecăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbecăie
 (să)
  • orbecăie
  • orbecăia
  • orbecăi
  • orbecăise
plural I (noi)
  • orbecăim
 (să)
  • orbecăim
  • orbecăiam
  • orbecăirăm
  • orbecăiserăm
  • orbecăisem
a II-a (voi)
  • orbecăiți
 (să)
  • orbecăiți
  • orbecăiați
  • orbecăirăți
  • orbecăiserăți
  • orbecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecăie
 (să)
  • orbecăie
  • orbecăiau
  • orbecăiră
  • orbecăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbecăi
  • orbecăire
  • orbecăit
  • orbecăitu‑
  • orbecăind
  • orbecăindu‑
 singular plural
  • orbecăiește
  • orbecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbecăiesc
 (să)
  • orbecăiesc
  • orbecăiam
  • orbecăii
  • orbecăisem
a II-a (tu)
  • orbecăiești
 (să)
  • orbecăiești
  • orbecăiai
  • orbecăiși
  • orbecăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbecăiește
 (să)
  • orbecăiască
  • orbecăia
  • orbecăi
  • orbecăise
plural I (noi)
  • orbecăim
 (să)
  • orbecăim
  • orbecăiam
  • orbecăirăm
  • orbecăiserăm
  • orbecăisem
a II-a (voi)
  • orbecăiți
 (să)
  • orbecăiți
  • orbecăiați
  • orbecăirăți
  • orbecăiserăți
  • orbecăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecăiesc
 (să)
  • orbecăiască
  • orbecăiau
  • orbecăiră
  • orbecăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbăcăi
  • orbăcăire
  • orbăcăit
  • orbăcăitu‑
  • orbăcăind
  • orbăcăindu‑
 singular plural
  • orbăcăie
  • orbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbăcăi
 (să)
  • orbăcăi
  • orbăcăiam
  • orbăcăii
  • orbăcăisem
a II-a (tu)
  • orbăcăi
 (să)
  • orbăcăi
  • orbăcăiai
  • orbăcăiși
  • orbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbăcăie
 (să)
  • orbăcăie
  • orbăcăia
  • orbăcăi
  • orbăcăise
plural I (noi)
  • orbăcăim
 (să)
  • orbăcăim
  • orbăcăiam
  • orbăcăirăm
  • orbăcăiserăm
  • orbăcăisem
a II-a (voi)
  • orbăcăiți
 (să)
  • orbăcăiți
  • orbăcăiați
  • orbăcăirăți
  • orbăcăiserăți
  • orbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbăcăie
 (să)
  • orbăcăie
  • orbăcăiau
  • orbăcăiră
  • orbăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbăcăi
  • orbăcăire
  • orbăcăit
  • orbăcăitu‑
  • orbăcăind
  • orbăcăindu‑
 singular plural
  • orbăcăiește
  • orbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbăcăiesc
 (să)
  • orbăcăiesc
  • orbăcăiam
  • orbăcăii
  • orbăcăisem
a II-a (tu)
  • orbăcăiești
 (să)
  • orbăcăiești
  • orbăcăiai
  • orbăcăiși
  • orbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • orbăcăiește
 (să)
  • orbăcăiască
  • orbăcăia
  • orbăcăi
  • orbăcăise
plural I (noi)
  • orbăcăim
 (să)
  • orbăcăim
  • orbăcăiam
  • orbăcăirăm
  • orbăcăiserăm
  • orbăcăisem
a II-a (voi)
  • orbăcăiți
 (să)
  • orbăcăiți
  • orbăcăiați
  • orbăcăirăți
  • orbăcăiserăți
  • orbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbăcăiesc
 (să)
  • orbăcăiască
  • orbăcăiau
  • orbăcăiră
  • orbăcăiseră
orbocăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
orbecăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbeca
  • orbecare
  • orbecat
  • orbecatu‑
  • orbecând
  • orbecându‑
 singular plural
  • orbecă
  • orbecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbec
 (să)
  • orbec
  • orbecam
  • orbecai
  • orbecasem
a II-a (tu)
  • orbeci
 (să)
  • orbeci
  • orbecai
  • orbecași
  • orbecaseși
a III-a (el, ea)
  • orbecă
 (să)
  • orbece
  • orbeca
  • orbecă
  • orbecase
plural I (noi)
  • orbecăm
 (să)
  • orbecăm
  • orbecam
  • orbecarăm
  • orbecaserăm
  • orbecasem
a II-a (voi)
  • orbecați
 (să)
  • orbecați
  • orbecați
  • orbecarăți
  • orbecaserăți
  • orbecaseți
a III-a (ei, ele)
  • orbecă
 (să)
  • orbece
  • orbecau
  • orbecară
  • orbecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbecat, orbecatăadjectiv

  • 1. rar Despre ochi: fascinat, fermecat, orbit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fascinat fermecat orbit
    • format_quote Meșteri... dibaci fac să joace în ochii orbecați ai publicului tot felul de vîrtejuri luminoase. ODOBESCU, S. II 540. DLRLC
etimologie:
  • vezi orbeca DEX '98 DEX '09

orbeca, orbecverb

etimologie:
  • orb DEX '09 DEX '98

orbecăi, orbecăi / orbecăi, orbecăiescverb

  • 1. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bâjbâi dibui orbeca
    • format_quote Și-și închipui cum, la ceasul acela, milioane de oameni orbecăiesc prin noroaie grele. CAMILAR, N. I 63. DLRLC
    • format_quote Mergînd să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginașe. C. PETRESCU, C. V. 280. DLRLC
    • format_quote Tainiți încîlcite te scoboară în adîncimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind și de la o vreme pășești tot mai încet, tot mai cu grijă. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. DLRLC
etimologie:
  • Orbeca + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.