2 definiții pentru oratorial
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oratorial, -ă adj. Cu specific de oratoriu ◊ „M. M. evoluează în stilul oratorial cu linii sonore sigur conduse; M.C. nu pierde avantajul frumuseții glasului și de o particularitate timbrală potrivită nu numai lui Wagner, ci și maestrului vienez.” Săpt. 19 IV 74 p. 2 (din oratoriu + -al)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oratorial adj. m., pl. oratoriali; f. sg. oratorială, pl. oratoriale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: oratorial
oratorial adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)