11 definiții pentru oraniță
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORANIȚĂ, oranițe, s. f. (Reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din sb. oranica.
oraniță sf [At: ANTIPA, P. 428 / V: (reg) orăn~, ~nță / E: srb oranica] (Reg) 1 Luntre pescărească, largă și scurtă. 2 Prăjină lungă cu o cange la vârf, folosită de pescari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORANIȚĂ, oranițe, s. f. (Reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din scr. oranica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ORANIȚĂ, oranițe, s. f. (Regional) 1. Prăjină lungă prevăzută cu o cange la vîrf, de care se servesc marinarii. Alearg’ de spune lu tat’ tu Să puie vîsla-Ntr-o rînă Și oranița-Ntr-o mînă Că-mi slăbesc puterile Și mi se duc zilele. TEODORESCU, P. P. 576. 2. Luntre pescărească. Ea-mpinsă și oranița, Sări și ta’ său în ea. PĂSCULESCU, L. P. 246.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orániță f., pl. e (sîrb. oránica, bg. vránica, a. î.; turc. [d. sîrb.] orániča). Dun. Cin maĭ lat, luntre pescărească dintr’un trunchĭ saŭ și compusă. – La N. Dens. 16 vrániță. V. cĭobacă și monoxil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oranță sf vz oraniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orăniță sf vz oraniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oraniță (reg.) s. f., g.-d. art. oraniței; pl. oranițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oraniță (reg.) s. f., g.-d. art. oraniței; pl. oranițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oraniță s. f., g.-d. art. oraniței; pl. oranițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
oraniță (oranițe), s. f. – Plută, canoe. – Var. vraniță. Sb. oranica (Tiktin). În Olt. și Munt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oraniță, oranițesubstantiv feminin
- 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Alearg’ de spune lu tat’ tu Să puie vîsla-Ntr-o rînă Și oranița-Ntr-o mînă Că-mi slăbesc puterile Și mi se duc zilele. TEODORESCU, P. P. 576. DLRLC
-
- 2. Luntre pescărească cu fundul lat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ea-mpinsă și oranița, Sări și ta’ său în ea. PĂSCULESCU, L. P. 246. DLRLC
-
etimologie:
- oranica DEX '98 DEX '09