7 definiții pentru opăritură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură.
OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
opăritură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: opărit + -tură] 1 Opărire (1). 2 Parte opărită (1) a pielii. 3 (Reg) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă și opărite, care se întrebuințează pentru hrana vitelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte a pielii cu o asemenea iritație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPĂRITURĂ ~i f. Loc unde este opărită pielea. /a (se) opări + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
opăritură, opăriturisubstantiv feminin
etimologie:
- Opări + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.