OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OPULÉNȚĂ ~e f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPULÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPULÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Opulență ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink