căutare avansată
12 definiții pentru „optimist”   declinări
optimist
adjectiv (A6) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular optimist optimistul optimistă optimista
plural optimiști optimiștii optimiste optimistele
genitiv-dativ singular optimist optimistului optimiste optimistei
plural optimiști optimiștilor optimiste optimistelor
vocativ singular
plural
Link către această paradigmă

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care manifestă optimism; care se bazează pe optimism, care denotă optimism. 2. S. m. și f. Persoană care manifestă optimism. – Din fr. optimiste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; adj. f., s. f. optimístă, pl. optimíste
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Optimist ≠ pesimist, sceptic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de optimism; propriu optimismului. /<fr. optimiste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care manifestă optimism. /<fr. optimiste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care manifestă optimism. [< fr. optimiste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă optimism. (< fr. optimiste)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÍST, -Ă, optimiști, -ste, adj. (În opoziție cu pesimist) Care manifestă optimism. Literatura omului sovietic... e o literatură constructivă și optimistă, produs al schimbărilor sociale. SADOVEANU, E. 194. Toți se simțiră în cele mai optimiste dispozițiuni. C. PETRESCU, Î. II 144. Cînd putea să scape de acest mediu, el [Eminescu] era I aproape optimist, dovadă iubirea naturii și dragostea. IONESCU-RION, C. 91.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

optimíst adj. m., s. m., pl. optimíști; f. sg. optimístă, pl. optimíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

optimist a. ce ține de optimism: teorii optimiste. ║ m. cel ce iea toate de bune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*optimíst, -ă s. (d. lat. óptimus, foarte bun). Adept al optimizmuluĭ [!], cel ce vede toate´n bine. Adj. Relativ la optimizm: opiniune optimistă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink