OPTÁ, optez, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „pentru”) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluții, situații etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter, lat. optare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A OPTÁ ~éz intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziția pentru) A se pronunța făcând alegerea între două sau mai multe alternative. ~ pentru o cauză. /<fr. opter, lat. optare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTÁ vb. I. intr. A face o alegere între mai multe lucruri, persoane sau situații, care nu se pot obține sau face în același timp. [< fr. opter, it., lat. optare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTÁ vb. intr. a alege dintre mai multe soluții, situații etc. pe cea mai convenabilă. (< fr. opter, lat. optare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTÁ vb. a alege, a se decide. (~ între mai multe soluții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

optá vb., ind. prez.1 sg. optéz, 3 sg. și pl. opteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓPTULEA, ÓPTA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptelea și al nouălea. – Opt + le + a.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

óptulea (precedat de al) num. m., f. a ópta
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink