dexonline

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oprăvit, ~ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 15 / Pl: ~iți, ~e / E: oprăvi²] (Ban) Alungat.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oprăvi¹ [At: (a. 1600) DOC., ap. DHLR II, 519 / V: (înv; css) ~vui / Pzi: ~vesc / E: slv оправити, srb opraviti] 1 vt (Înv) A aranja. 2 vt (Înv) A decide. 3 vt (Înv) A zidi. 4-5 vrt (Îrg) A (se) termina. 6 vt (Ban) A păți.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oprăvi² vt [At: ARH. FOLK III, 123 / Pzi: ~vesc / E: srb opraviti] (Ban) A alunga.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oprăvui v vz oprăvi¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

oprăvuĭésc v. tr. (vsl. o-praviti. V. pravilă). Vechĭ. Înalț, fundez. V. refl. Prosperez.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oprăvi, oprăvesc, vb. IV (reg.) 1. a înălța, a întemeia, a zidi. 2. a prospera. 3. a se termina. 4. a stabili, a decide.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: oprăvit

oprăvit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	oprăvit	oprăvitul oprăvitu‑	oprăvită	oprăvita
nominativ-acuzativ	plural	oprăviți	oprăviții	oprăvite	oprăvitele
genitiv-dativ	singular	oprăvit	oprăvitului	oprăvite	oprăvitei
genitiv-dativ	plural	oprăviți	oprăviților	oprăvite	oprăvitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: oprăvi

oprăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) oprăvi	oprăvire	oprăvit oprăvitu‑	oprăvind oprăvindu‑	singular	plural
		(a) oprăvi	oprăvire	oprăvit oprăvitu‑	oprăvind oprăvindu‑	oprăvește	oprăviți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	oprăvesc	(să) oprăvesc	oprăveam	oprăvii	oprăvisem
	a II-a (tu)	oprăvești	(să) oprăvești	oprăveai	oprăviși	oprăviseși
	a III-a (el, ea)	oprăvește	(să) oprăvească	oprăvea	oprăvi	oprăvise
plural	I (noi)	oprăvim	(să) oprăvim	oprăveam	oprăvirăm	oprăviserăm oprăvisem
	a II-a (voi)	oprăviți	(să) oprăviți	oprăveați	oprăvirăți	oprăviserăți oprăviseți
	a III-a (ei, ele)	oprăvesc	(să) oprăvească	oprăveau	oprăviră	oprăviseră

oprăvui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408) Surse flexiune: Scriban		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) oprăvui	oprăvuire	oprăvuit oprăvuitu‑	oprăvuind oprăvuindu‑	singular	plural
		(a) oprăvui	oprăvuire	oprăvuit oprăvuitu‑	oprăvuind oprăvuindu‑	oprăvuiește	oprăvuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	oprăvuiesc	(să) oprăvuiesc	oprăvuiam	oprăvuii	oprăvuisem
	a II-a (tu)	oprăvuiești	(să) oprăvuiești	oprăvuiai	oprăvuiși	oprăvuiseși
	a III-a (el, ea)	oprăvuiește	(să) oprăvuiască	oprăvuia	oprăvui	oprăvuise
plural	I (noi)	oprăvuim	(să) oprăvuim	oprăvuiam	oprăvuirăm	oprăvuiserăm oprăvuisem
	a II-a (voi)	oprăvuiți	(să) oprăvuiți	oprăvuiați	oprăvuirăți	oprăvuiserăți oprăvuiseți
	a III-a (ei, ele)	oprăvuiesc	(să) oprăvuiască	oprăvuiau	oprăvuiră	oprăvuiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)