opțiuni
  • info

10 definiții pentru opozițional

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPOZIȚIONAL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.

opozițional, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 601 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: opozițiune + -al] 1 a Care se opune Si: contrar, opus. 2 (Îs) Complement circumstanțial ~ Complement circumstanțial care arată obiectul sau acțiunea opusă celor exprimate prin subiectul, prin complementul sau prin predicatul propoziției. 3 (Îs) Propoziție circumstanțială ~ă Propoziție subordonată al cărei sens se opune conținutului regentei. 4 smf (Rar) Opozant (2). corectat(ă)

OPOZIȚIONAL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.

OPOZIȚIONAL, -Ă adj. De opoziție. ♦ Propoziție opozițională (și s.f. ) = propoziție circumstanțială care se opune conținutului regentei. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional].

OPOZIȚIONAL, -Ă adj. de opoziție; opozitiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o opoziție față de conținutul regentei. (< fr. oppositionnel, engl. oppositional)

OPOZIȚIONAL ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție cu ceva; care se opune. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~al

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opozițional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. opoziționali; f. opozițională, pl. opoziționale

opozițional (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționali; f. opozițională, pl. opoziționale

opozițional adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționali; f. sg. opozițională, pl. opoziționale

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OPOZIȚIONAL, -Ă adj. (cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional): în sintagmele circumstanțial opozițional și circumstanțială opozițională (v.).

Intrare: opozițional
opozițional adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opozițional
  • opoziționalul
  • opoziționalu‑
  • opozițională
  • opoziționala
plural
  • opoziționali
  • opoziționalii
  • opoziționale
  • opoziționalele
genitiv-dativ singular
  • opozițional
  • opoziționalului
  • opoziționale
  • opoziționalei
plural
  • opoziționali
  • opoziționalilor
  • opoziționale
  • opoziționalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opozițional, opoziționalăadjectiv

  • 1. Care se opune; de opoziție. DEX '09 DN
    sinonime: opozitiv
    • 1.1. Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Complement circumstanțial opozițional = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune. MDN '00
etimologie:
  • Opozițiune + sufix -al. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.