OPORTUNITATE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. 2. Situație prielnică, ocazie. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis.

oportunitate sf [At: MAIORESCU, D. I, 348 / Pl: ~tăți / E: fr opportunité, lat opportunitas, -atis] 1 Caracter a ceea ce este oportun. 2 Situație prielnică. (Îlav) Fără ~ În mod nepotrivit Si: inoportun. 3 Oportunism.

OPORTUNITATE s. f. Caracterul a ceea ce este oportun. – Din fr. opportunité, lat. opportunitas, -atis.

OPORTUNITATE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. Oportunitatea unei măsuri. 2. Oportunism. Aceste contradicții se explică... prin necesitățile de oportunitate ale partidului în care lupta Eminescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 179.

OPORTUNITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun, potrivit, favorabil. 2. Oportunism (1). [Cf. fr. opportunité, lat. opportunitas].

OPORTUNITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oportun. ◊ ocazie fericită, prilej favorabil. 2. oportunism. (< fr. opportunité, lat. oportunitas)

oportunitate s. f. Ocazie fericită, prilej favorabil ◊ „Oportunități de parteneriat” R.l. 949/93 p. 13. ◊ „Oportunități de afaceri” R.l. 1408/94 p. 4. ◊ „Premierul [...] pare decis să nu rateze nici o oportunitate de afirmare a imaginii sale publice.” R.l. 1472/95 p. 3 (din engl. opportunity, fr. opportunité, it. opportunità; reluarea sensului prezent în dicționarele românești din sec. XIX; R. Zafiu R.lit. 39/95 p. 11, de unde am preluat și citatele; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

OPORTUNITATE f. Caracter oportun. /<fr. opportunité, lat. opportunitas, ~atis

oportunitate f. ocaziune favorabilă.

*oportunitáte f. (lat. op-portúnitas, -átis). Calitatea de a fi oportun: oportunitatea uneĭ măsurĭ.

oportunitate s. f., g.-d. art. oportunității; (ocazii) pl. oportunități

!oportunitate s. f., g.-d. art. oportunității; (ocazii) pl. oportunități

oportunitate s. f., g.-d. art. oportunității; pl. oportunități

Oportunitate ≠ inoportunitate