OPORTUNÍST, -Ă, oportuniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la oportunism, propriu oportunismului. 2. S. m. și f. Adept al oportunismului. – Din rus. opportunist, fr. opportuniste.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

OPORTUNÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de oportunism; propriu oportunismului. /<fr. opportuniste
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

OPORTUNÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al oportunismului. /<fr. opportuniste
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

OPORTUNÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al oportunismului (1). 2. (cel) care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. (< fr. opportuniste, rus. opportunist)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

OPORTUNÍST, -Ă adj. Referitor la oportunism, propriu oportunismului. // s.m. și f. 1. Om care își schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale. 2. Adept al oportunismului (2). [Cf. fr. opportuniste, rus. opportunist].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

oportuníst adj. m., s. m., pl. oportuníști; f. sg. oportunístă, pl. oportuníste
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink