20 de definiții pentru opiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: opium s. n.] – Din fr., lat. opium.

OPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: opium s. n.] – Din fr., lat. opium.

opiu sni [At: CR (1831), 1422/15 / V: (rar) ~um, (îvr) ~ion / E: lat opium, fr opium] 1 Substanță narcotică toxică, extrasă din capsulele unei specii de mac și folosită în industria farmaceutică pentru alcaloizi (morfină, papaverină etc.). 2 Stupefiant pe bază de opiu (1).

OPIU s. n. Substanță narcotică toxică, extrasă din capsulele de mac necoapte, folosită în industria farmaceutică pentru alcaloizii (morfină, papaverină etc.) pe care îi conține; fumată, provoacă stări de halucinație vătămătoare organismului. Sînt prea slabe [acele țigări] și conțin opiu. C. PETRESCU, Î. I 6. Vom lua și noi ceaiul și vom fuma opiul. CARAGIALE, O. III 141. Apoi luă o lingură,o umplu dintr-o stecluță și o înghiți. În stecluță era opiu. NEGRUZZI, S. I 209. – Variantă: opium (MACEDONSKI, O. I 188) s. n.

OPIU s.n. Substanță toxică, narcotică, extrasă din capsulele de mac și folosită în medicină; fumată, provoacă vise plăcute și stări de halucinație dăunătoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].

OPIU s. n. substanță narcotică toxică, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)

OPIU n. Preparat narcotic puternic obținut din capsulele necoapte ale unor specii de mac și întrebuințat în medicină. [Sil. o-piu] /<fr., lat. opium[1]

  1. Var. opium (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

opiu n. suc de mac cu proprietăți narcotice.

*ópiŭ n. (lat. opium, vgr. opión. V. afion). Afion, sucu maĭ multor felurĭ de mac, maĭ ales al maculuĭ alb, și care are proprietățĭ narcotice: Chinejiĭ fumează opiŭ. V. codeină, hașiș.

OPIUM s. n. v. opiu.

opion[1] sn vz opiu corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opiu [piu pron. pĭu] s. n., art. opiul

opiu [piu pron. pĭu] s. n., art. opiul

opiu s. n. [-piu pron. -piu], art. opiul[1]

  1. Var. opium (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPIU s. (rar) afion, meconiu.[1]

  1. Var. opium (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÓPIU (< lat., fr.; {s} gr. opion „suc de mac”) s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras din capsulele necoapte ale unor specii de mac. Se utilizează în medicină pentru extragerea alcaloizilor pe care îi conține (morfină, papaverină) și, în doza mici, ca somnifer, calmant și analgezic. Fumat sau mestecat, produce o stare de euforie, urmată de un somn agitat, cu vise, halucinații; folosirea repetată a o. duce cu timpul la dezechilibru psihic și intelectual, din cauza intoxicării organismului; meconiu (1).

RĂZBOAIELE OPIULUI, denumire a două războaie purtate de Anglia și Franța împotriva Chinei. Numele vine de la pretextul războaielor: măsurile prohibitive chineze împotriva comerțului cu opiu practicat de europeni și nord-americani. ◊ Primul război al opiului (1840-1842), purtat între China și Marea Britanie, s-a terminat, prin Pacea de la Nanjing (1842), cu primul tratat de înrobire a Chinei. ◊ Al doilea război al opiului (1856-1860) a fost purtat între China, pe de o parte, și Marea Britanie și Franța, pe de alta. Războiul s-a încheiat cu tratatele de la Tianjin (1859), iar după reluarea ostilităților de către puterile occidentale cu tratatele de la Beijing (1860). După terminarea războiului, statele occidentale au ajutat guvernul chinez să înăbușe războiul țărănesc al taipinilor (1851-1864). În timpul și urma r.o., și S.U.A. și Rusia au impus Chinei tratate înrobitoare.

Intrare: opiu
  • pronunție: opĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opiu
  • opiul
  • opiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • opiu
  • opiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opium
  • opiumul
  • opiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • opium
  • opiumului
plural
vocativ singular
plural
opion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opiusubstantiv neutru

  • 1. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sînt prea slabe [acele țigări] și conțin opiu. C. PETRESCU, Î. I 6. DLRLC
    • format_quote Vom lua și noi ceaiul și vom fuma opiul. CARAGIALE, O. III 141. DLRLC
    • format_quote Apoi luă o lingură, o umplu dintr-o stecluță și o înghiți. În stecluță era opiu. NEGRUZZI, S. I 209. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.