căutare avansată
12 definiții pentru „opiu”   declinări

ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei speci de mac și folosită k somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei speci de mac și folosită k somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ópiu [piu pron. piu] s. n., art. ópiul
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓPIU s. (rar) afion, meconiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. opium (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

ÓPIU n. Preparat narcotic puternic obtinut din capsulele necoapte ale unor speci de mac si intrebuintat in medicina. [Sil. opiu] /<fr., lat. opium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. opium (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

ÓPIU s.n. Substanță toxică, narcotică, extrasă din capsulele de mac și folosită în medicină; fumată, provoacă vise plăcute și stări de halucinație dăunătoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓPIU s. n. substanta narcotica toxica, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ópiu s. n. [-piu pron. -piu], art. ópiul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. opium (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

opiu n. suc de mac cu proprietăți narcotice.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ópiŭ n. (lat. opium, vgr. opión. V. afion). Afion, sucu maĭ multor felurĭ de mac, maĭ ales al maculuĭ alb, si care are proprietatĭ narcotice: Chinejiĭ fumeaza opiŭ. V. codeina, hasis.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÓPIU (‹ lat., fr.; {s} gr. opion „suc de mac”) s. n. Substanta narcotica toxica obtinuta prin uscarea latexului extras din capsulele necoapte ale unor speci de mac. Se utilizeaza in medicina pentru extragerea alcaloizilor care ii contine (morfina, papaverina) si, in doza mici, k somnifer, calmant si analgezic. Fumat s-au mestecat, produce o stare de euforie, urmata de un somn agitat, cu vise, halucinati; folosirea repetata a o. duce cu timpul l-a dezechilibru psihic si intelectoal, din cauza intoxicari organismului; meconiu (1).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂZBOAIELE OPIULUI, denumire a două războaie purtate de Anglia și Franța împotriva Chinei. Numele vine de l-a pretextul războaielor: măsurile prohibitive chineze împotriva comerțului cu opiu practicat de europeni și nordamericani. ◊ Primul război al opiului (18401842), purtat între China și Marea Britanie, sa terminat, prin Pacea de l-a Nanjing (1842), cu primul tratat de înrobire a Chinei. ◊ Al doilea război al opiului (18561860) a fost purtat între China, pe de o parte, și Marea Britanie și Franța, pe de alta. Războiul sa încheiat cu tratatele de l-a Tianjin (1859), iar dupe reloarea ostilităților de către puterile occidentale cu tratatele de l-a Beijing (1860). După terminarea războiului, statele occidentale au ajutat guvernul chinez să înăbușe războiul țărănesc al taipinilor (18511864). În timpul și urma r.o., și S.U.A. și Rusia au impus Chinei tratate înrobitoare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink