6 definiții pentru opistodom
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPISTODOM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
OPISTODOM, opistodomuri, s. n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. – Din fr. opisthodome.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
opistodom sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr opisthodome] Parte din spate a unui templu grecesc pentru păstarea obiectelor de cult și a tezaurului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPISTODOM s.n. Partea din spate a unui templu grecesc pentru păstrarea obiectelor de cult și a tezaurului. [< fr. opisthodome, cf. gr. opisthen – în spate, domos – casă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPISTODOM s. n. partea din spate a unui templu grecesc, pentru păstrarea obiectelor de cult și a tezaurului. (< fr. opisthodome)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
opistodom s. n., pl. opistodomuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OPISTO- „situat înapoi, în spate, posterior”. ◊ gr. opisthen „îndărăt” > fr. opistho-, germ. id., it. opisto- > rom. opisto-. □ ~dom (v. -dom), s. n., parte posterioară a unui templu grecesc; ~drom (v. -drom), adj., cînd linia spiralei genetice trece de la bractee la primul segment floral pe partea posterioară a florii; ~genie (v. -genie2), s. f., ștergere a reliefului bărbiei prin lipsă de dezvoltare a ramurilor orizontale mandibulare; ~gir (v. -gir), adj., care poate fi dirijat posterior; ~graf (v. -graf), adj., care este scris sau tipărit pe ambele fețe ale unei foi.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
opistodom, opistodomurisubstantiv neutru
- 1. Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult și tezaurul. DEX '09 DEX '98 DN DETS
etimologie:
- opisthodome DEX '09 DEX '98 DN